Interdiscipliaritatea și predarea în echipă

Referat: Interdisciplinaritatea și predarea în echipă
Propunător: Prof. Înv. Primar Costea Andreea

Interdisciplinaritatea şi predarea în echipă

Acumulările cognitive din diversele domenii de cunoaştere, precum şi multiplicarea surselor învăţământului impun strategii moderne de dimensionare şi de structurare a conţinuturilor. Se impune o modalitate nouă de selecţie a informaţiilor, descongestionarea, dar şi alte criterii de organizare, ierarhizare, de creare şi aplicare cât mai potrivite realitaţii şi obiectivelor educaţionale privind realizarea unei viziuni integrative, holistice la elevi.

Copiii nu tebuie educaţi pentru lumea de azi, deoarece nu se ştie cum va fi lumea lor şi e nevoie să fie învăţaţi să se adapteze.

În sistemul educaţional, într-o societate viitoare, este nevoie de stimularea creativităţii şi acest lucru este posibil numai prin promovarea interdisciplinarităţii.

Interdisciplinaritatea se referă la transferul metodelor dintr-o disciplină la alta putându-se distinge trei grade:

a)     epistemologic (transferul metodelor logicii formale în domeniul dreptului)

b)    gradul generator de noi discipline (metodele din matematică sunt transferate în fizică; din informatică în artă, au dus la arta informatică)

c)     contribuie la big-bang-ul disciplinar.

Interdisciplinaritatea este „o formă de cooperare între discipline diferite cu privire la o problematică, a cărei complexitate nu poate fi surprinsă decât printr-o convergenţă şi o combinare prudentă a mai multor puncte de vedere.”

Interdisciplinaritatea derivă din spaţiul cercetării ştiinţifice, iar ca demers epistemic, în domeniul educaţiei, poate fi sesizat sub două aspecte:

1).concentrarea conţinuturilor în perspectiva interdisciplinară precum şi

2).proiectarea şi organizarea proceselor didactice în viziune interdisciplinară.

Conexiunea disciplinară cunoaşte patru niveluri de concretizare: multidisciplinaritatea, pluridisciplinaritatea, interdisciplinaritatea şi transdisciplinaritatea.

Multidisciplinaritatea vizează juxtapunerea unor elemente ale diverselor discipline pentru a pune în lumină aspecte comune.

Pluridisciplinaritatea este o integrare mai accentuată bazată pe comunicarea simetrică între diferitele paradigne explicative.

Transdisciplinaritatea vizează o întrepătrundere a mai multor discipline, care duc la apariţia unor discipline noi sau la  alte domenii de cunoaştere.

Interdisciplinaritatea implică stabilirea şi folosirea unor conexiuni între limbaje explicative sau operaţii, cu scopul diminuării diferenţelor care apar între disciplinele de invăţământ, clasice.

Predarea şi învăţarea unei discipline au dezavantajul că folosesc perceperea secvenţială şi insulară a realităţii unice făcând-o artificială. Din acest motiv este necesară realizarea unor conexiuni, între anumite discipline şcolare pentru o percepere unitară şi coerentă a fenomenologiei existenţiale.

În învăţământul preuniversitar, (conform lui Văideanu, 1988, pp. 250-252) se pot identifica trei direcţii ale interdisciplinarităţii :

1).la nivel de autori de planuri, programe, manuale şcolare, teste sau fişe de evaluare;

2).puncte de intrare accesibile profesorilor în cadrul proceselor de predare-evaluare (în acest caz programele rămân neschimbate);

3).prin intermediul activităţilor nonformale sau extraşcolare

Pluridisciplinaritatea, interdisciplinaritatea şi transdisciplinaritatea sunt   segmente ale cunoaşterii.

Intervenţia profesorului determină corelaţii obligatorii prevăzute de programele şcolare şi impuse de logica noilor cunoştinţe, fapt ce duce la interdisciplinaritate.

Se pot elabora, în echipă, proiecte de lecţii, planificări semestriale (anuale comune a  două sau mai multe discipline (limba română-limba latină, franceză, istorie, geografie)).

Interdisciplinaritatea se mai poate baza şi pe :

1).cultura bogată, interdisciplinară a profesorului;

2).pe echipe de profesori cu specialităţi diferite, care să predea ,,în echipă”, (fie numai un grup de discipline, predate la aceeaşi clasă, fie aceleaşi discipline urmărite pe orizontală şi pe verticală).

La nivel de reflecţie şi de elaborare curriculară profesorii de discipline diferite trebuie să realizeze planificări şi proiecte de activitate didactică în comun, în raport cu unele criterii şi principii pedagogice asumate de către toţi. Mai există dificultăţi în lipsa competenţelor de colaborare, de cooperare şi de lucru în echipă.

Elementele de bază ale unui proiect curricular comun sunt :

1).stabilirea obiectivelor ;

2).identificarea conţinuturilor ;

3).realizarea de module pentru elaborarea de programe concrete de recuperare pentru elevii cu dificultăţi ; module de explicaţii suplimentare pentru elevii buni sau performanţi. Mai multe module se pot construi într-un lanţ /suită modulară oferită/cerută elevilor în funcţie de obiectivele instructiv-educative, în raport cu interesele şi aptitudinile lor. În caz de nereuşită, se vor construi module inferioare sau complementare. Dimensionarea modulară a conţinutului se face pentru un grup de discipline (limba română-latină-franceză). În acest caz, modulele nu se suprapun peste obiectele clasice de învăţământ, ci reprezintă sinteze inedite, cumuluri de cunoştinţe integrate, perspective epistemice noi, care urmăresc tratarea diferenţiată a elevilor în vederea orientării şcolare şi vocaţionale/profesionale;

  4).stabilirea criteriilor de evaluare la finalul fiecărui an de studiu;

  5).folosirea indicatorilor pentru a evalua progresul subiecţilor în procesul de invăţare şi instruire, iar în caz de nereuşită, schimbarea activităţii educative;

  6).definirea premiselor metodologice generale. Acestea vor fi cunoscute de către echipa de profesori şi impărtăşite colegilor;

  7).definirea criteriilor de organizare spaţio-temporale (spaţiu propice desfăşurării şi timpul de instruire, de învăţare şi de nevoile elevilor : laboratorul/cabinetul de limba română/biblioteca ; alcătuirea orarului clasele a-VIII-a si a-XII-a( vor avea cursuri în prima parte a zilei-8-14)

  8). stabilirea principalelor materiale didactice care vor fi utilizate - e un factor de bază în asigurarea coerenţei acţiunii didactice dintr-o unitate curriculară (cărţi pentru documentare, cărti pentru lectură, manuale, module de învăţare, hărţi, mijloace audio-video, programe informatice, jocuri didactice)

  9).decizii în legătură cu domeniile opţionale;

10).la discipline diferite, în cadrul proceselor didactice se pot identifica obiective comune, care pot fi utilizate în realizarea unor conexiuni interdisciplinare formându-se deprinderi de a lucra în echipă. Şcoala poate să ofere toate condiţiile pentru formarea şi stimularea creativităţii echipelor didactice.

Introducerea şi folosirea calculatoarelor în orice disciplină constituie o mare victorie. Soluţia unei educaţii viitoare o constituie modularitatea / modularizarea disciplinelor.

Modulul permite selectarea cunoştinţelor relevante, în jurul unui subiect, la toate disciplinele.

Flexibilitatea modulelor şi combinarea cu altele conduc la avantaje în folosirea lor. Fiecare modul constă în lecţii multimedia sau în manuale (de aproximativ 50 de pagini), şi o perioadă de invăţare de câteva săptămâni. Interdisciplinaritatea joacă un rol important, iar modulele unui subiect pot fi pe niveluri diferite : introducere generală, dezvoltare, generalizare, aplicaţii.

Literatura, filmul şi teatrul.

         Literatura, filmul şi teatrul deschid noi perspective şi comunică experienţa emoţiei, umorului, tragediei şi bucuriei. Literatura, filmul şi teatrul îi ajută pe elevi să se înţeleagă pe ei înşişi, lumea în care trăiesc şi contribuie la dezvoltarea identităţii.

 Literatura, filmul şi teatrul oferă ocazia dezvoltării empatice ( a înţelegerii celorlalţi), a ceea ce este diferit, precum şi a revizuirii valorilor şi atitudinilor. Astfel, valori alternative pot fi formate despre,  rasism, extremism, roluri sexuale stereotipe şi condiţii nedemocratice.

La întâlnirea tinerilor cu literatura, filmele şi teatrele, există ocazia ca aceştia să asimileze modele şi un limbaj literar - artistic.

         Literatura oferă cunoştinţe despre condiţiile de viaţă ale copiilor şi adulţilor din diferite perioade şi  ţări. În acelaşi timp, oferă şi perspective asupra vieţii cotidiene şi a elementelor  familiare. Schimbul de experienţă cu alte şcoli, parteneriate , precum şi experienţele individuale dobândite din abordarea literaturii oferă răspunsuri la întrebările existenţiale majore.

         În abordarea literaturii, filmului şi teatrului, se  întâlnesc diferite experienţe multiculturale şi se pot crea ocazii pentru dezvoltarea propriilor atitudini faţă de cultură precum şi faţă de  valorile culturale.

Menţionez o activitate de „Consiliere si orientare”  la clasa a IX-a pe trei module :

            I   Managementul conflictelor  (cu temele :  „Conflicte din viaţa noastră ; stereotipuri” ; ,,Limbajul trupului şi limbajul verbal” (exerciţii de comunicare nonverbală şi paraverbală ; ,,Emoţiile noastre”) ;

           II  Educaţiile pentru sănătate (Teme :,, Mens sana in corpore sano” ; ,,Sănătate mentală şi emoţională prin artă, cultură şi credinţă ’’; ,,Bolile secolului şi literatura”(Bacovia-Baudelaire) ; ,, Sărbatorile ne aduc bucurie”).

          III Educaţie pentru loisir (Teme : „Timpul liber şi creativitatea” ,  „Sugestii pentru a vă petrece timpul liber” , „Literatura, limbile străine şi calculatorul” - metode pentru petrecerea timpului liber).

Pentru realizarea acestor module vom folosi concepte-cheie din : pedagogie, psihologie, literatură, istorie, artele plastice, muzică, literatura universală, limba latină-proverbe ; Codul manierelor europene, limba franceză ; educaţie fizică ; literatura populară; modalităţi de evaluare portofoliu, teme propuse pentru fiecare unitate de conţinut.

Fiecare modul este predat de câte un profesor de specialitate, din catedrele de Limbă şi comunicare şi de Arte plastice.

Învăţarea modulară deschide noi perspective elevului. Fiecare dintre ei pot să-şi aleagă un  „itinerar propriu” pentru continuarea modulelor, adaptat propriilor interese. În cadrul procesului instructiv-educativ modularizarea prezintă unda verde, profesorii asumându-şi noi roluri plasându-i într-o zonă superioară a activităţilor intelectuale.

„Elevul viitorului va fi un explorator” – spune Marshall McLuhan. Pentru aceasta el trebuie să fie conştientizat de importanţa învăţării prin cercetare, prin descoperire, de importanţa realizării conexiunilor între diferitele discipline. În contextul societăţii de astăzi, considerăm că din punct de vedere axiologic, orice cucerire stiinţifică trebuie transpusă în termeni didactici.

 „Elevul va fi în plenitudinea forţelor lui creatoare abia peste 15 – 20 de ani, când, cu siguranţă, cercetările ştiintifice actuale vor fi implicate şi aplicate plenar în viaţa cotidiană” (V. Marcu).

Bibliografie

1).Proverbe latine

2).Civilizaţia latină şi greacă (Epicur, Seneca, Aristotel, Platon, Democrit, Cicero)

3).Proverbele /  Pildele lui Solomon

4).Parabolele lui Isus Cristos

5).Literatura franceză:

Rabelais, Francois, „Gargantua şi Pantagruel”, André Malraux; Baudelaire, ,,Poezii”; La Buyère, ,,Caracterele”;

 A. de Saint-Exupéry „Micul Prinţ”;

 Simone de Beauvoir, „Aventurile unei fete cuminţi”

Oscar Wilde; Shakespeare, „Romeo şi Julieta”

Literatura română / Literatura populară: G. Bacovia, „Poezii”; Blaga „Hronicul şi cântecul vârstelor”, M. Sorescu, „Tuşiţi”, Andrei Pleşu, „Minima monolia”; M. Dinescu, Anton Pann,

 I. Creangă „Amintiri din copilărie”, Mircea Eliade „Romanul adolescentului miop”,

 Mircea Sântimbreanu, „Recreaţia mare”, Editura Ion Creangă, Bucureşti, 1996

 Drăgan, Ion, Petroman, Pavel, Margineanţu, Dorina, „Educaţia noastră cea de toate zilele”, Editura Eurobit, Timişoara, 1992,

Cosma, Traian, „Ora de dirigenţie în gimnaziu”, Editura Plumb, Bacău, 1994

         „-Repere privind activitatea educativă - ghid metodologic”, M. E. C, Consiliul Naţional pentru Curriculum, 2001