În conștiința națională ziua de 1Decembrie simbolizează momentul în care întreaga românime devenea stăpână absolută, recunoscută de celelalte state ale lumii, peste moștenirea lăsată de străbunicii și bunicii acestor pământuri.
Începând cu acest decembrie friguros, dar ca simbol deosebit
de luminos și călduros, românii erau în sfârșit la ei acasă, erau singurii
care-și hotărau destinele și locul în istorie. Statul român garanta oricărui
cetățean al său dreptul de a putea vorbi fără opreliști limba strămoșilor, de a
puteau învăță limba vorbită în casele lor, de a se putea ruga în biserici în
limba română. România devenea astfel un cadru în care orice român putea trăi
demn, putea spera și munci după bunul plac. În plus, 1 Decembrie 1918
reprezintă un nou început pentru locuitorii spațiului românesc, dar și un nou
parcurs pe valurile agitate ale istorie. Deosebirea majoră față de secolele
trecute este că din acel 1 Decembrie, pentru fiecare român, soarele răsare dintr-un
singur loc și anume din capitala României. Deciziile care privesc destinele
acestui neam nu mai sunt luate în diverse capitale cu tot atâtea cancelarii, ci
conform voinței acestui neam și a aleșilor acestuia, ora exactă vine de la București.
În fapt, ziua de 1 Decembrie 1918, semnifică unirea
Transilvaniei, Banatului, Crișanei și a Maramureșului la Regatul României.
Alipirea ultimei bucați de pământ românesc, cuprinsă între Mureș, Tisa și
Dunăre, a reprezentat continuarea firească a demersurilor de unire a tuturor
provinciilor românești, începute la jumătatea secolului al XIX-lea. Atunci, la
24 ianuarie 1859, prin dubla alegere a lui Alexandru Ioan Cuza ca domn al
Moldovei și al Țării Românești, era începutul marelui eveniment istoric al
spațiului Carpato-Danubiano-Pontic, Marea Unire, care a cunoscut înfăptuirea
câțiva ani mai târziu, în 1 Decembrie 1918. De la această dată, poporul român a
putut răsufla ușurat, visul se împlinise și anume cu toții se aflau sub
oblăduirea aceluiași stat: Statul Român. Frați în cuget și simțire, în limba
vorbită, cultură, tradiții, obiceiuri și sărbători, românii putea circula
liberi și nestingheriți pe pământurile vechiului Regat Dacic și pe cel
vremelnic al lui Mihai Viteazu.
Prin acel 1 decembrie din anul 1918, cei 1228 delegați ai
Adunării Naționale de la
Alba Iulia, susținuți în piață publică de peste 100.000 de
persoane adunate la marele eveniment din toate colțurile Ardealului și
Banatului, au resetat ceasul românilor. Ora zero, ora din care România începea
să existe a însemnat adoptarea unei Rezoluțiuni prin care era consfințită
unirea tuturor românilor din Transilvania și întreg Banatul cu patria mamă,
România. Din acea zi, românii despărțiti până atunci de granițe nefirești,
deveneau o mare familie, o familie reunită după mai multe secole de pribegie.
Ziua Națională, 1 Decembrie, este o zi de sărbătoare pentru
tot neamul românesc. O zi specială, care ne amintește că începând cu primii ani
ai secolului XX, provinciile istorice românești au devenit istorie, iar România,
un stat unitar și indivizibil, a apărut pe harta lumii. Ziua Națională a
României reprezintă totodată pentru întreaga suflare românească un prilej de
cinstire a memoriei celor care au reușit să ducă la îndeplinire idealul de
unire al locuitorilor tuturor provinciilor românești.
Acum, la începutul secolului XXI, când România își sărbătorește Ziua Națională
în sânul familiei Europei Unite, poate este timpul să privim și spre viitorul
nostru ca națiune. Un viitor, mai exact o zi, sper apropiată, în care frații
noștri de peste Prut vor reveni în matca firească, în mijlocul României, de
acolo de unde au fost smulși de vitregia istoriei. Din acest punct de vedere, 1
Decembrie ar putea fi și un moment de reflecție asupra idealurilor noastre ca
națiune, ca cetățeni ai aceleiași cetăți numită România Mare.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu