Este iarnă. Gerul a pus stăpânire peste întreaga natură: copaci și câmpii deopotrivă. Natura parcă a încremenit sub crivățul care suflă aspru și amenințător.
Cerul parcă plânge. Norii cenușii îl acoperă, întristându-l. Spre seară gerul parcă s-a mai îmbunat. Vântul s-a mai domolit. E liniște... Doar când și când se mai aude un lătrat de cățel. Din înaltul cerului încep să cadă fulgi ușori. Rari, ca niște petale răzlețe, apoi din ce în ce mai deși. Mari, pufoși, fulgii dansează un dans amețitor prin aer. Apoi se așează cuminți peste sat, îmbogățindu-l cu o plapumă albă și moale. La geamuri se ivesc chipuri vesele de copii. Privesc fascinați prima ninsoare și visează la prima zi de săniuș.
Bine-ai venit, regină albă!
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu