După o săptămână de ger cumplit și vânt puternic, iată că iarna își intră ușor-ușor în drepturi. Afară este frig, dar gerul din ultimile zile s-a mai înmuiat. Cerul parcă plânge sub norii de cenușă.
Deodată norii încep să cearnă fulgi mari, răzleți. Aici unul, dincolo altul, fulgii coboară lin de parcă se joacă de-a prinselea prin aer. Cerul își scutură mantia de nea. Fulgii devin tot mai deși și cad lin pe pământ. E așa liniște că aproape le poți auzi căderea. Curând o mantie albă și binefăcătoare a acoperit totul. Cît privești nu vezi decât o mare de zăpadă albă, imaculată. Copiii ies din casă fericiți. Prima ninsoare i-a surprins dar și bucurat în același timp. Gălăgioși își trag săniuțele spre pârtia de la marginea satului. Se aud chiotele de bucurie.
Distracția se termină abia spre înserat, când fiecare pleacă la casele lor.
Bine-ai venit, iarnă albă!
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu